Tot făcând bloggering am dat întâmplător şi peste posibilitatea pe care au creat-o cei de la google să se posteze automat o parte din conţinutul postului de pe blog cu link-ul (legătura rapida web) corespunzător pe Twitter.
Aveam cont de ceva timp si pe Twitter dar nu reuşeam să mă dumiresc cum se manevrează acesta, diferenţele faţă de Facebook fiind vizibile.
Citeşte mai mult >>
Aveam cont de ceva timp si pe Twitter dar nu reuşeam să mă dumiresc cum se manevrează acesta, diferenţele faţă de Facebook fiind vizibile.
Twitter-ul a fost un precursor al Facebook-ului şi ca să fac o comparaţie de funcţionalitate este precum SMS-ul la telefoane faţă de MMS. Dar totuşi acesta este destul de popular încă tocmai datorită pioneratului şi mesajelor scurte care se pot posta acolo.
În plus Twitter este un pic mai exclusivist dacă aş putea spune aşa, nebazându-se pe reciprocitate ca şi Facebook.Pe Twitter totul se defineşte prin urmăritor (following) şi urmărit (followers), numai că dacă alegi să urmăreşti pe cineva, atunci e treaba ta fiindcă acel cineva poate alege să nu te urmarească deci să nu-ţi vadă niciodată mesajele postate (nu că cei din listă ar face-o, dar aşa măcar poti sta liniştit că ţi-ai făcut datoria). Deci totul este unilateral. Pe Twitter nu te poţi băga în seamă cu cineva şi să-l deranjezi atâta timp cât nu eşti pe lista acestuia de followers (urmăriţi), dar poţi vedea toate SMS-urile postate de acesta şi mulţi alţii.